Gânduri către un prieten și răspunsuri pentru un politician ... Claudiu Târziu - senator AUR

     Dragă Claudiu, repeți de ani buni aceeași placă, gen: Mișcarea Legionară este moartă, fondul interbelic, mai precis plămada din care erau făcuți tinerii din interbelic nemaiexistând. Da, fondul nu mai există, și eu spun asta dinainte de a apărea tu printre cei „13 care te-au salvat”. Am spus-o în grupuri private, la conferințe, în articole etc. Este ceva normal, după 45 de ani de comunism și 30 de ani de neocomunism, ca plămada din care sunt făcuți tinerii de azi să fie alta, mai lipsită de profunzime, de credință, de speranță, de tărie sufletească, de spirit de sacrificiu... Dar asta nu înseamnă că Mișcarea Legionară nu trebuie să mai existe și nu mai există. Din contră, cei care au cu adevărat credință legionară țin acum flacăra aprinsă și se străduiesc să scoată, tinerii în mod special, dar și pe cei maturi, din „mlaștina deznădejdii” în care au fost deja născuți. Lupta este grea, rezultatele apar și mai greu dar, dacă ești conștient de cauza pentru care lupți, nu te dai niciodată bătut, nici măcar după moarte. Formele exterioare ale Mișcării Legionare: uniformă, salut, steaguri, grade, sunt necesare și reprezintă un imperativ stabilit chiar de întemeietorul Legiunii:

•  - „N’aş vrea să se interpreteze vreodată greșit, spunându-se:– Eu nu sunt legionar din aceștia în uniformă, eu sunt legionar în spirit. Aceasta nu se poate. Pe acest fundament sufletesc se creează doctrină, program, statut, uniformă, acțiune, toate deopotrivă, nu ca elemente accesorii, ci ca elemente care fixează conținutul spiritual al Mișcării, dându-i o formă unitară, îl mențin în conștiința oamenilor și îl poartă spre înfăptuire și biruință. Mișcarea Legionară înseamnă toate la un loc.(am încheiat citatul)
  

            Eu m-am străduit și mă străduiesc, în limita puterilor mele fizice și sufletești, să țin flacăra aprinsă și să găsesc acei tineri și acei maturi care pot fi ridicați din mlaștina deznădejdii în care s-au născut. Nu am mulți membri sau camarazi căci, alte două norme stabilite de Corneliu Zelea Codreanu, sunt următoarele:

            1. O altă măsură: nimeni nu va căuta să convingă pe cineva pentru a-l determina să se facă legionar. Obișnuita tragere de mânecă și pescuire de membri, nu mi-au plăcut niciodată. Sistemul este și a rămas contrar, până în ziua de astăzi, spiritului legionar. Noi ne vom fixa punctul de vedere și atât. Cine va voi, va veni. Și va intra, dacă va fi primit. - („Pentru Legionari” – Corneliu Zelea Codreanu)

            2. Celui ce vine să se înscrie îi spuneți: - „Dragă Domnule, du-te și mai gândește-te 3 luni pentru ca să nu te păcălești. Studiază-ne bine atunci când vrei să faci pasul acesta. Iată, în acest timp citește următoarele cărți și reviste legionare. Apoi dă-ne voie ca să te studiem și noi pe D-ta, ca să nu ne păcălim nici noi”. - (“Circulări și manifeste” Corneliu Zelea Codreanu, pg. 89 Ed. - Munchen).

            Așa încât putini, foarte putini, sunt cei care fac ei pasul înainte și vin la noi. La asta se adaugă și legislația pretins antilegionară.

            Iar nerăbdarea, dorința de a deveni cineva sau de a obține ceva cât mai repede și cu efort minim este o caracteristică a vremurilor noastre. Lumea nu mai citește... Dar asta nu înseamnă că trebuie să dăm la o parte normele stabilite de întemeietorii Mișcării Legionare, căci ea a fost este și va fi o școală, cu absolvenții ei, cu premianții ei, cu repetenții ei, cu geniile dar și cu exmatriculații ei. Tu ai încercat să o absolvi, dar ai fost mereu pe fugă, mereu grăbit, dornic să faci tot timpul altceva și ai ratat, n-ai trecut nici măcar examenul de intrare încât, la acuzele mass-mediei că ai fi legionar eu unul m-aș fi bucurat dacă ar fi fost adevărate, dar nu sunt. Nu ai fost, nu ești și nici nu vei fi vreodată legionar cât timp nu te vei schimba puternic în interiorul sufletului tău. Nu ai reușit să ieși din mlaștina deznădejdii în care s-au născut cei tineri de azi. Spui „cei 13 care m-au salvat” și înșirui printre ei pe Gh. Calciu Dumitreasa, pe Neculai Popa, pe Ion Gavrilă Ogoranu. Ei nu te-au salvat, căci nu ți-ai dorit niciodată acest lucru, ci doar te-au mângâiat pe creștetul tău care se ivea din când în când la suprafața mlaștinii. Zici că eu sunt un epigon, un băiat mare care mă maimuțăresc. Păi atunci și părintele Calciu și Neculai Popa erau epigoni din moment ce sponsorizau "maimuţărealea" ajutându-mă, din sărăcia lor, pentru primul meu cuib legionar, cu câte 25 de dolari fiecare, și se interesau care mai este activitatea cuibului (vezi scrisoarea)?!

    În poza de sus: scrisoarea a două "maimuţe bătrâne", preot Gh. Calciu Dumitreasa şi Neculai Popa, către o "tânără maimuţică", Şerban Suru.

    Iar nea Gavrilă la fel căci ei, dar și alți legionari, mi-au spus și mi-au repetat de multe ori: Șerban, mergi pe drumul tău, mergi cu Mișcarea așa cum a vrut Căpitanul. Iar pe eroul Gavrilă l-ai cunoscut la mine...  Și, spre deosebire de tine, eu i-am cunoscut în intimitatea sufletului lor, am vorbit ore, zile și luni cu ei, au stat la mine acasă, am mâncat din aceeaşi farfurie și ne-am deschis reciproc sufletul. Personal nu îmi place să mă laud cu acei vechi legionari pe care i-am cunoscut, pe unii chiar de când eram adolescent. Dar sunt momente în care nu am încotro și trebuie să mărturisesc: nici unul dintre ei nu s-a dezis vreodată de Mișcare și nici de uniformă. Nu degeaba mi-a spus Gavrilă, înainte de sfințirea  Crucii de la Sâmbăta: „Șerbane, dacă nu vii cu băieții tăi în cămăși verzi, nu mai avem ce discuta!”

În poza de sus: "Maimuţăreală legionară"(în concepţia tov. senator Târziu) tip cămăşi verzi pe vechi şi tineri legionari alături de Ion Gavrilă Ogoranu la Mânăstirea Sâmbăta(1998)

    Așa încât, între Căpitan, cu cele stabilite de el, între vechii legionari, mărturisitori și eroi care m-au îndrumat direct, deci între ei și ... tine, pe cine crezi că aleg? Am camarazi lângă mine care, deși nu au cultura ta, au în schimb un suflet enorm și asta contează cel mai mult. Cu regret față de tine și cu bucurie față de ei, trebuie să recunosc: nu le ajungi nici măcar până la glezne! Repeți obsesiv că: renașterea „unui vehicul politic de tip legionar” sau că „astfel de formule politice”, nu mai sunt posibile astăzi. Asta este dovada că nu ai înțeles nimic din scopul Legiunii care nu era unul politic ci, de la bun început, era acela de a modifica sufletul, caracterul și morala omului, de a face din fiecare dintre noi un erou creștin în toate planurile vieții. Greu de atins așa ceva dar nu imposibil. Dovada: mărturisitorii legionari pe care îi știm cu toții, unii deja trecuți la cele veșnice și alții încă în viață. Politica a fost, este și va fi pentru Mișcarea Legionară doar un mijloc printre atâtea altele, dar nu un scop.

            Spui că eu și cu ai mei camarazi suntem niște epigoni care ne maimuțărim. În realitate, dragă Claudiu,  tu ești circarul care se maimuțărește politic urât și periculos pentru ţară, alături de submediocrul, mai nou și recitator „de clasă” de tramvai, Simion, de zdrăngănita și grobiana Şoşoacă, de plagiatorul Andrusceac, de penalii Chelaru, Lascu, de securiștii Roman, Tabără, de clarvăzătorul de extratereștrii și veșnic „premier” Călin Georgescu și de atâția alții. Pentru ce faci asta Claudiu? Pentru ce te-ai vândut sufletește? Pentru AUR?

            Pe tine, omul, dragă Claudiu, nu te voi mai critica niciodată, căci îmi păstrez, așa cum îmi scriai tu în dedicația dată pe o carte, „afecțiunea și speranța”, speranța aceea de har divin care dispare odată cu noi sau se transformă în fapt sublim chiar înaintea morții noastre. Asta a fost pentru prima și ultima oară când te-am criticat prietene Claudiu.  

            Dar, pe politicianistul Richard Târziu și pe partidul său, îi voi critica mereu. În fond este de datoria mea, ca cetățean ce plătesc taxe. Așa că, încep: tovarășe Senator, spuneai în postarea matele din 14 Dec. 2020, cam pe la ora 1 noaptea, că te înjur! Poți să-mi dai un exemplu, când și unde te-am înjurat? Dacă nu, cere-ți scuze!

Şerban Suru

În poza de sus: Trei generaţii ... în urmă cu o generaţie, acasă la Şerban Suru. De la stânga: senatorul Claudiu Târziu, banditul Ion Gavrilă Ogoranu şi epigonul şef Şerban Suru. Care o fi maimuţa?

Partidul AUR, partid antilegionar!

Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru:

    Partidul AUR, își dă arama pe față: scuipă pe tot ceea ce a reprezentat și reprezintă Mișcarea. Mulți simpatizanți ai Mișcării Legionare, prin discuții private răspândite apoi foarte mult  pe net, au fost duși de nas cu ideea falsă că, în AUR, s-ar afla un puternic nucleu legionar. De, ce nu fac oamenii pentru voturi, își vând și sufletul! Numai că totul a fost și este și va fi o mare minciună gogonată. În montajul video din linkul de mai jos, am extras afirmațiile făcute la 2 posturi TV de către parlamentarii, în ordinea apariţiei, George Simion, Sorin Lavric şi Claudiu Târziu. Toți afirmă că AUR nu are nimic de a face cu Mișcarea Legionară. Ceea ce este foarte adevărat căci, Claudiu Târziu scuipă cu mult zel acolo unde a pupat în tinerețea sa, pe vremea când avea 25-30 de ani. Și toți pretind că întemeietorul Mișcării este doar un simplu personaj istoric, că Mișcarea este moartă, că noi care ne luptăm cu adevărat cu sistemul politic, care este de un antilegionarism feroce, ne maimuțărim și facem doar butaforie. Scuipați în continuare lideri ai AUR pe martirii care au murit în credință legionară. În fond, dovediți astfel că ați fost doar niște profitori ai bunăvoinței lor și, că de fapt, sunteți fricoși până la diavol. Iar asemenea oameni parşivi sufletește și mincinoși și lași vor să conducă România! Doamne ferește! 

CLICK AICI :  - AUR - declaratii antilegionare

Călin Georgescu, ideologul partidului AUR, a văzut extratereştrii !!!

    Dl. Călin Georgescu este un francmason care a avut ceva funcţii în partidul comunist din vremea lui Ceauşescu. El se vrea Prim Ministru al României şi a lansat aşa zisul "Proiect de ţară: - Hrană, apă, energie". Proiectul a fost adoptat cu surle şi trâmbiţe de partidul AUR(Alianţa pentru unirea românilor). Este un proiect ditirambic, proiect în care se bat câmpii într-un limbaj de lemn modern. Dl. Călin Georgescu a ajuns astfel doctrinarul şi ideologul partidului AUR. Numai că, aşa cum este proiectul, aşa este şi autorul lui, recte Călin Georgescu: - are în căpşor multe păsărele care, în final, se dovedesc a fi curci bete, damblagite şi jumulite. Un exemplu: spre sfârşitul lunii Noiembrie-2020 a dat un interviu postului de televiziune Canal 33, în care vorbeşte despre Forumul Economic Mondial, cunoscut popular ca "forumul de la Davos(din Elveţia)". În interviu, dl Călin Georgescu afirmă, printre alte aiureli şi inepţii, că liderii de la Davos, în frunte cu părintele forumului, Klaus Schwab, nu aparţin speciei umane, adică ei sunt din altă specie, non-umană, ei fiind şi marxişti-satanişti pe deasupra. Cu alte cuvinte, în concepţia d-lui Georgescu, respectivele persoane sunt, probabil, extratereştrii satanişti dar şi comunişti.... Mai jos aveţi un fragment video cu afirmaţiile lui Călin Georgescu.
V I D E O
   - Râsu-plânsu: Votaţi partidul AUR, partidul care vă apără de extratereştri !😂

P.S. Forumul Economic Mondial este o fundaţie, nu un tratat internaţional. Cine participă la el? In linkul următor, dăm un exemplu: Articol despre Davos.

Nicolae Iorga - ADEPT AL TERORISMULUI DE STAT

 Nicolae Iorga

- profil întunecat -
SUSŢINĂTOR AL TERORISMULUI DE STAT

 Luna noiembrie este, pe mapamond, luna asasinatelor politice: John Fitzgerald Kennedy, Yitzhak Rabin, Corneliu Zelea Codreanu, Nicolae Iorga etc.

            În majoritatea cazurilor, adevăraţii autori, cei care au ordonat asasinatul, nu sunt cunoscuţi. De multe ori nici adevăratul profil al victimelor.

În noiembrie anul acesta se împlinesc 80 de ani de la uciderea lui Nicolae Iorga, din ordinul serviciilor secrete sovietice, prin intermediul agentului lor infiltrat în Mişcarea Legionară şi anume, Traian Boeru. Despre respectivul eveniment s-au scris sute de pagini, s-au făcut „documentare”, filme de ficţiune etc. Dar toate reflectate prin prisma comunistă, adică a falsului istoric. Prin cele ce urmează nu vrem să spunem că Iorga şi-a meritat soarta. Însă dorim să arătăm o latură cu adevărat neagră a unui om ridicat prea mult în slăvi, inclusiv şi mai ales de regimul bolşevic. 

Fragmentul de mai jos este discursul lui Nicolae Iorga ţinut în Camera deputaţilor, în data de 24 ianuarie 1915 (de ziua Unirii şi, când, în Europa izbucnise Primul Război Mondial…). Sublinierile ne aparţin. Din citat rezultă recomandarea de a se practica, de către guvern, asasinatul politic. Iar asta numai ca Iorga să poată elimina fizic un adversar…, Iorga-democratul, Iorga-apostolul neamului…

            Nicolae Iorga: „Domnilor, în anul 1911 apărea foaia pe care o redactează  şi acum în Bucureşti un domn Cernăianu, căruia nu-i voiu face onoarea de a-l aduce în discuţiunea Parlamentului, cu toate că am exprimat faţă de mai mulţi miniştri de culte nevoia de a se cerceta puţin rostul acestei persoane care nu are nici o situaţie şi care exercită totuş o atât de mare influenţă în vieaţa Bisericei noastre. Acesta e un semn de boală, căci atunci când oameni cu situaţiuni înalte nu au nici o influenţă şi când un om care nu are nici o situaţie învârteşte şi întortochează atâtea lucruri e de aplicat un tratament şi doctorii chemaţi pentru asemenea boli sunt miniştri respectivi. O cercetare mai de aproape ar descoperi cari sunt motivele adevărate şi pe tăcute trebuie să se ia măsuri pe cari numai miniştri să le ştie. Noi avem păcatul acesta mare că toate lucrurile le spunem în public, că toate hotărârile le proclamăm în public. Dar e mai bine să nu vorbeşti de multe  lucruri şi să lucrezi aşa cum se face în alte părţi, în aşa fel ca un rău să dispară pentru totdeauna, fiind tăiat din rădăcină.(îndemn, incitare clară la asasinat politic din partea guvernului, adică la terorism de stat - n.n.)”

            Mai târziu, în 1938, şi-a reînnoit o asemenea „recomandare” îndemnându-l pe Carol II la uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu. Regele l-a ascultat…

    În anul 2014, dl. procuror GEORGE OCTAVIAN TOMA îşi publică, teza de doctorat cu titlul: "Investigarea asasinării profesorului Nicolae Iorga", teză susţinută în cadrul Academiei de poliţie "AL. Ioan Cuza". Cităm din ea:

  - <<< " Este unul din puţinele cazuri din istoria judiciară a României în care ancheta a fost reluată după mai bine de 23 de ani(ancheta a fost făcută în anul 1963, în România comunistă - n.n.), datele obţinute prezentând o importanţă deosebită în conturarea cât mai exactă a stării de fapt.
    Deşi scopul anchetei organelor de securitate urmărea atragerea opiniei publice interne şi externe asupra conducerii Mişcării Legionare din 1940, rezultatul nu a fost cel vizat.
    S-a stabilit că Horia Sima şi apropiaţii acestuia, Victor Biriş, Ilie Nicolescu şi alţii, nu au instigat şi ordonat asasinarea istoricului." >>>,  am încheiat citatul. 

    
    CONCLUZII: Marele Nicolae Iorga era sigur mare la "stat", adică în înălţime, dar mic şi ticălos sufleteşte: era un asasin moral şi un instigator la crime din partea statului, mai precis un susţinător pentru crearea unui stat terorist. Ceea ce s-a şi întâmplat  la scurt timp după sfârşitul primului război mondial, culminând, în perioada interbelică, cu domnia lui Carol al II-lea.

O carte pentru toţi cei cu dreaptă credinţă!

 Un citat dintr-o carte tulburătoare şi înălţătoare în acelaşi timp:

          „Așa am evoluat și voi continua să evoluez permanent, datorită unor oameni pe care Dumnezeu mi i-a scos în cale. Oameni care parcă au fost trimiși de cer să‑mi vorbească la vreme cu demnitate îngerească, devenindu-mi exemplu, idoli, mentori, pe care i-am așezat pe soclul dorinței de mai bine, de tel final spre care tind pentru a deveni ceea ce nu sunt încă și nu sunt sigur  că voi deveni pe parcursul sinuos al trecerii mele prin această lume efemeră. Un legionar cu suflet senin, slujitor al unui cod sfânt de etică și onoare, așa cum au fost toți cei care au trecut prin școala Frățiilor de Cruce, din care încerc să îmi trag seva. Acesta este drumul pe care am pornit să-mi clădesc viața și, cu toate greutățile și riscurile pe care mi le asum, i-am rămas și îi voi rămâne fidel până la sfârșit. 

          Dacă uneori m-au doborât frustrările unui context sărac, al celor pe care îi consideram apropiați, este numai vina mea. Dar afirm cu tărie că nu mă voi lăsa doborât de dușmani. Totdeauna voi mai avea o săgetă în tolbă. Am fost și voi rămâne soldat, chiar pe baricada unor lupte aparent pierdute, fiind convins că finalul poveștii nu se va suprapune cu al meu, pentru că temelia ei a fost zidită de un om din cimentul iubirii, dragostei și unității creștine, prin care a creat o legiune pe care a pus-o în slujba țării și a credinței. Este o pasăre Phoenix care a renăscut și va renaște pururi din propria-i cenușă...” – Vasile Jacques Iamandi

Carte apărută în 2020 la Editura Christiana: tel.: 021.322.57.98
www.editurachristiana.ro

PROSTIILE DEMOCRAŢIEI

DEFECTELE   DEMOCRAŢIEI

ŞI
REMEDIILE LOR

 (vezi continuarea după poză)

Ediţia a II-a.  Editura MIŞCĂRII LEGIONARE - 2012 - Bucureşti - ISBN: 973-99293-0-3

Toate drepturile rezervate editurii. Tel.:0722.268.457

 

Acest proiect datează din anul 1999
(a se vedea articolele din ziare de la sfârşitul lui)
Prima ediţe tipărită a apărut în anul 2000 cu titlul principal:
"Să ne pedepsim conducătorii"

   
    Pentru dezvoltarea, aprofundarea şi detalierea proiectului s-a considerat că sunt necesari mulţi ani de studiu în plus, pentru a se putea observa mai ales evoluţia şi transformările democratice în fostele ţări comuniste, dar şi în cele din "lumea liberă" datorate impactului prăbuşirii comunismului în Europa de est. Astfel s-a luat în considerare un interval de studiu de aproximativ o generaţie (25 de ani). Sperăm totuşi să fie definitivat mai devreme.

 
 - „Ca cetăţeni ai acestei democraţii, sunteţi cei care conduceţi şi sunteţi conduşi, cei care fac legile şi cei care le respectă, începutul şi sfârşitul.”  - Adlai Stevenson, 1952

 -  „Dacă o naţiune se aşteaptă să fie ignorantă şi liberă, într-un stat civilizat, aşteaptă ceva ce n-a fost şi nu va fi niciodată.”  - Thomas Jefferson

 - „Votul este mai puternic decât glonţul.”  - Abraham Lincoln

 

Trăim într-o societate "democratică"

Ea este mai bună decât dictatura sau totalitarismul. Dar fiecare dintre noi, nu de puţine ori, şi-a pus întrebarea: „Pentru ce lucrurile merg totuşi aşa de prost în ţară?” Răspunsul ni l-am dat imediat: „Din cauza conducerii!”. Însă conducerea o alegem noi. Ori de câte ori ne prezentăm la vot credem că facem alegerea bună. Iar apoi, după puţin timp, constatăm că ne-am înşelat. De ce oare? Ce se întâmplă de, în general, ajung în fruntea ţării numai oameni incapabili sau nemernici?

Undeva, sistemul democratic în care trăim, are defecte şi greşeli. Nu avem dreptul moral să ne resemnăm şi să spunem: „Aşa ne-a fost dat de soartă!”. Trebuie să fim conştienţi că democraţia nu este o stare ultimă şi desăvârşită a societăţii, ci un proces în continuă perfecţionare şi schimbare.

Suntem datori, faţă de noi şi de copiii noştri, să contribuim la îmbunătăţirea sistemului politic actual.

Lucrarea de faţă expune unele din cele mai grave deficienţe ale democraţiei şi propune soluţii pentru înlăturarea lor.

Proces verbal

de alcătuire a unui comitet de iniţiativă pentru revizuirea Constituţiei României

Subsemnaţii, în calitatea noastră de alegători (cetăţeni cu drept de vot) am format un comitet de iniţiativă în vederea revizuirii Constituţiei ţării, potrivit Legii nr. 189 / 1999.

În urma studierii evoluţiei societăţilor democratice moderne cât şi a discuţiilor purtate între noi privitor la defectele şi neajunsurile ce există, în relaţia aleşi‑alegători, într-un stat de drept, am ajuns la următoarele concluzii:

- în timpul campaniilor electorale, partidele sau candidaţii fac o multitudine de promisiuni, cât mai atrăgătoare, despre realizările ce le vor îndeplini cu privire la viitorul ţării sau al unor localităţi, dacă vor fi aleşi.

- voturile pe care cetăţenii le acordă unor partide sau candidaţi reprezintă practic un contract de concesionare a Ţării sau a unor localităţi, pe perioada unui mandat.

- contractul respectiv are, din nefericire, un sens unic de responsabilitate şi anume: de la alegători către ei înşişi. Căci tot votanţii sunt cei care suportă consecinţele unei proaste guvernări, dar nu şi conducătorii. Mai precis:

•   alegătorii pun la dispoziţia celor aleşi, în urma făgăduielilor făcute de aceştia din urmă în timpul campaniei electorale, patria întreagă, cu locuitori, teritoriu, bunuri mobile şi imobile, bogăţii naturale etc.

•  cei aleşi pot în schimb să nu îşi respecte promisiunile făcute şi nu există nici o modalitate de a fi traşi la răspundere pentru aşa ceva. Mai mult chiar: fără a încălca legislaţia, au posibilitatea să ducă societatea la criză sau chiar la dezastru datorită legilor proaste pe care le adoptă, a nepriceperii în guvernare sau a relelor intenţii. Iar alegătorii sunt obligaţi să suporte toate acestea pe durata unui mandat.

•   actualmente nu sunt forme legale şi eficiente, pentru:

1.          împiedicarea şi prevenirea partidelor şi a candidaţilor de a mai face, în perioada campaniei electorale, promisiuni deşarte.

2.          înlăturarea din timp de la conducere a celor votaţi, în cazul când respectivii nu îşi îndeplinesc, de-a lungul mandatului, promisiunile.

3.          tragerea la răspundere civilă şi penală pentru nerealizarea angajamentelor luate în cursul acţiunilor electorale.

•        cetăţeanul simplu este nevoit să aştepte noile alegeri, iar singura cale permisă, de „sancţionare” sau „pedepsire” a foştilor conducători pentru nerespectarea făgăduielilor făcute şi pentru proastă gestionare a treburilor ţării, este de a nu îi mai vota şi nimic mai mult. Spre exemplu: chiar dacă statul este adus într-un colaps economic, într-o adâncă criză de producţie sau financiară, alegătorii nu au altceva de făcut decât să aştepte expirarea mandatului. În schimb aleşilor, pentru nenorocirile aduse patriei, nu li se poate aplica decât o singură „osândă”: să nu mai primească voturi, doar atât! Ceea ce este foarte puţin!
  
  (vezi continuarea după poză)
  

Pentru înlăturarea unor asemenea deficienţe grave în funcţionarea societăţii noastre democratice considerăm că este necesară introducerea unor articole noi în Constituţia şi legislaţia României care să prevadă:

a.     obligativitatea partidelor şi a candidaţilor care participă la alegeri de a prezenta populaţiei un plan cu realizările, promisiunile, pe care se angajează să le ducă la îndeplinire dacă câştigă campania electorală.

b.     realizările promise trebuie să fie structurate atât din punct de vedere calitativ dar mai ales cantitativ, cu defalcare precisă în timp (pe luni, trimestre, semestre, ani) şi spaţiu (localităţi, judeţe, zone, regiuni). Promisiunile vor face referiri clare la toate domeniile de bază ale funcţionării societăţii (legislaţie, finanţe, industrie, armată, sănătate, transporturi, muncă şi protecţie socială etc.) sau ale administraţiei locale (ex.: salubritatea localităţii, iluminatul public, transportul public etc.). O ilustrare de promisiune structurată cantitativ şi defalcată precis în timp şi spaţiu: un partid trece în planul de realizări că în primele 6 luni de guvernare va reduce, în judeţele Moldovei, rata şomajului de la 10% la 3%.

c.     planul de realizări-promisiuni va fi autentificat la notariat şi apoi verificat şi aprobat - în sensul că respectă cerinţele de la pct. b. - de un for desemnat în mod special pentru aşa ceva.

d.     răspunderea penală şi civilă a candidaţilor ajunşi câştigători, la alegerile locale, legislative şi prezidenţiale, pentru nerespectarea promisiunilor făcute în plan.

e.   posibilitatea de înlăturare din timp a aleşilor din funcţiile de conducere în cazul în care se constată neîndeplinirea la termenele specificate în planul de realizări, a promisiunilor făcute, şi eventual declanşarea unei noi campanii electorale.

f.      desemnarea unor corpuri de procurori şi judecători care să se ocupe numai cu supravegherea modului cum evoluează îndeplinirea planului de realizări şi condamnarea aleşilor în cazul nerespectării planului, conform punctelor d. şi e.

Planul va deveni astfel un contract între alegători şi aleşi asemănător unui contract de afaceri obişnuit, de concesionare sau închiriere, prin care alegătorii, adică cetăţenii de rând, dau celor aleşi, spre folosinţă şi conducere, întreaga ţară. Aleşii vor fi retribuiţi corespunzător, dar în schimb vor răspunde penal şi civil pentru nerespectarea contractului. Exemplu posibil:

 - un partid, conform planului de realizări, a promis că în prima jumătate de an de guvernare va scădea rata şomajului de la 10% la 3%. Dar după şase luni se constată de către corpurile de procurori şi judecători că, datorită neglijenţei şi a nepriceperii miniştrilor şi nu a unor cauze obiective şi independente de voinţa acestora din urmă, şomajul în loc să scadă, a crescut la 20%. În consecinţă preşedintele şi secretarul general ai partidului vor fi condamnaţi, să zicem, la câte 5 ani închisoare, iar guvernanţii la câte 7, la plata unor despăgubiri materiale şi restrângerea unor drepturi civile pe o perioadă de 5 ani. Eventual se pot declanşa şi noi alegeri.

În sensul celor arătate mai sus, pentru formularea unor propuneri legislative şi de revizuire a Constituţiei, ne-am strâns într-un Comitet de iniţiativă. Subsemnaţii menţionăm pe propria noastră răspundere că nu încălcăm prevederile Legii 189/1999, art. 2, al. (2).

Semnături: Suru Şerban ş.a.m.d. 
 Autentificare nr. 1061 / 04.04.2000 la notar Zaharescu Alexandra, Calea Griviţei 148 Buc.

 

(vezi continuarea după poză)

 

Idealul democraţiei este ca poporul să conducă cu adevărat, prin intermediul aleşilor săi. Cu toţii cerem de la guvernanţi pricepere şi responsabilitate. Dar pentru o mai bună înţelegere, în situaţia legislativă actuală, a „priceperii şi responsabilităţii” aleşilor şi cu riscul de a ne repeta, facem următoarele precizări:

 - Când ne ducem la vot, alegem dintr-un număr destul de mare de candidaţi, iar majoritatea dintre ei sunt susţinuţi de un partid. Foarte puţini sunt independenţi.

Şi credem că ceea ce ne oferă partidele sau grupările politice reprezintă ce există mai bun în ţară. Iar fiecare partid îşi laudă candidaţii ca şi cum ar fi perfecţi. Situaţia se aseamănă cu mersul la cumpărături, doar că nu este plăcută ci foarte gravă. Astfel:

- produsele expuse spre vânzare le încercăm, le testăm şi eventual alegem ce ne place.

- candidaţii îi vedem, în general, pe afişele de pe ziduri sau stâlpi şi uneori sunt prezenţi la o emisiune tv. sau radio. „Contactul” direct cu candidatul este practic imposibil pentru cei mai mulţi dintre alegători. Chiar dacă nu votezi, tot este ales cineva. Nu există nici un fel de testare, examen sau cursuri pentru postul de primar, parlamentar ori preşedinte, prin a căror absolvire candidaţii să ne dovedească un minimum de pricepere în funcţia pentru care concurează. De asemenea, nu s‑au creat nici şcoli de primari, parlamentari, preşedinţi, deşi ar putea şi ar trebui să fie.

 - majoritatea produselor au certificat de calitate şi de garanţie, mai ales cele scumpe. Certificatul de calitate dovedeşte că:

- produsul a fost verificat atât în timpul fabricării cât şi înainte de a fi pus la vânzare.

- îndeplineşte anumite standarde şi norme în ceea ce priveşte buna lui funcţionare, dar şi securitatea utilizatorului.

- de vreun act de „garanţie”, pentru aleşi din partea partidelor care i-au propus, nici vorbă, deşi conducătorii noştri sunt foarte „scumpi”. Pe ei se cheltuiesc sume enorme. Cât despre un certificat de „calitate” al candidatului, cu atât mai puţin. Nu există stabilită nici o normă, nici un standard pe care alesul trebuie să le îndeplinească înainte de a intra în competiţie. Exemple de baremuri posibile pentru funcţia de preşedinte: un grad ridicat de rezistenţă la stres, randament intelectual bun după un timp îndelungat de nesomn, posibilitatea de a înţelege şi reţine cu uşurinţă sensul unor legi noi etc.

- dacă observăm că produsele s-au stricat prea devreme, ne întoarcem la magazin şi ni se dau altele în loc sau ni se returnează banii. Nimeni nu ne obligă să le păstrăm şi cu atât mai puţin să le folosim defecte.

- în schimb, după ce am votat un candidat, dacă acesta se dovedeşte a fi un nepriceput sau un nemernic, nu putem să‑l înlocuim imediat, ci trebuie să aşteptăm expirarea mandatului şi până atunci să-i înghiţim potlogăriile.

Într-o campanie electorală, timpul de publicitate, prin mijloacele mass-media deţinute de către stat, este limitat. Fondurile trebuiesc declarate. Propaganda înainte şi după încheierea campaniei electorale este interzisă. Toate aceste limitări dezvăluie faptul că, pentru partidul ce are fonduri ridicate şi spaţiu de publicitate extins, există posibilitatea să obţină un număr de voturi mai mare. Cu alte cuvinte alegătorul se orientează fără să-şi dea seama, nu după cât de bun este candidatul, ci după cât de bine i se face publicitate.

El nu votează în realitate ceea ce este mai bun pentru nevoile şi interesele sale, ci totul depinde de accesul la mijloacele de informare în public atât al partidului sau candidatului cât şi al alegătorului.

Vi se pare normală o asemenea situaţie? Nu! Putem să afirmăm că îi cunoaştem bine pe candidaţi şi că ne pricepem în a‑i alege? Hotărât, nu! În fapt, prin ceea ce se întâmplă în decursul unei campanii electorale cât şi după, suntem dezinformaţi, manipulaţi şi la urmă furaţi. Iar totul se petrece într-o perfectă legalitate. Apoi, culmea: ni se pretinde să zicem că alt sistem mai bun de stabilire a conducătorilor nu poate exista!  

(vezi continuarea după poză) 

 Să ne închipuim că aţi avea o casă mare, cu un teren şi o magazie spaţioasă. Iar un om de afaceri v-ar propune să i le închiriaţi lui pe o perioadă de patru ani. În schimb se obligă să plătească o chirie de 1000 de dolari pe lună, să construiască un etaj la casă în primele şase luni, iar în magazie să deschidă un atelier cu obiecte de uz casnic. În cazul în care acceptaţi, fără discuţie că faceţi în acest sens un angajament cu el, semnat şi autentificat la notariat. Contractul va cuprinde şi o serie întreagă de clauze privitor la despăgubirile pe care trebuie să le achite atunci când nu-şi respectă promisiunile. Dacă după jumătate de an constataţi că v-a plătit chiria cu bani falşi şi numai pentru trei luni şi că nu a construit un etaj la casă, ci de fapt a dărâmat unul, iar magazia a desfiinţat-o, cum reacţionaţi? Bineînţeles că anulaţi contractul şi trageţi la răspundere civilă şi penală pe omul de afaceri.

            Aţi accepta un angajament în care să nu fie trecută nici chiria şi nici o altă promisiune sau clauză? Aţi da spre folosinţă afaceristului, casa cu terenul şi magazia pe timp de patru ani de zile şi asta fără nici un fel de pretenţie în schimb? NU!!! Nici măcar unei rude apropiate! Şi totuşi un asemenea contract, cu urmări dezastruoase pentru noi, îl semnăm din patru în patru ani atunci când votăm şi dăm astfel, pe mâna unor necunoscuţi, ţara toată! 
     Candidaţii care au câştigat alegerile, după ce se instalează în posturile de conducere, încep să administreze bunurile patriei. Valorificarea şi administrarea lor se fac prin acte şi contracte care în proporţie de peste 80% sunt pur comerciale. Exemple: concesionarea unor mine sau a construcţiei unor autostrăzi, vânzarea unor proprietăţi de stat (privatizare), închirierea unor bunuri mobile şi imobile (nave maritime, clădiri, terenuri). De asemenea, cheltuirea bugetului ţării este în sine un act comercial. Deci conducătorii se ocupă în timpul guvernării de afaceri economice cu averea patriei. Atunci ar fi normal ca ei să facă, înainte de a ajunge la putere, adică la începutul campaniei electorale, un contract cu poporul român, deţinătorul de drept al bunurilor ţării. Numai că aşa ceva până în prezent nu s-a întâmplat, deşi au trecut peste 200 de ani de la naşterea democraţiei moderne.

•      Mai în glumă, mai în serios, iată cam ce fel de angajament semnăm în realitate când punem ştampila pe un buletin de vot actual:

   VOT  (Contract)

Subsemnatul, domiciliat în…, cu BI…, pe propria mea răspundere şi nesilit de nimeni, fiind în deplinătatea facultăţilor mele mentale, mă oblig să ofer viitorilor conducători, pe timp de 4 ani de zile, următoarele:

-      viaţa mea şi a copiilor mei.

-     viaţa celorlalţi urmaşi ai mei ce se vor naşte în decursul celor 4 ani.

-     averea mea mobilă şi imobilă.

-      cota parte ce-mi revine mie din averea comună a ţării şi din moştenirea culturală a neamului.

-      forţa şi priceperea mea în munca fizică şi intelectuală.

(vezi continuarea după poză) 

Mă angajez ca totodată să plătesc conducătorilor: lefuri grase, plimbări prin străinătate, pensii foarte mari, concedii lungi, pază bună şi facilităţi nenumărate. Pe de altă parte, le voi susţine imunitatea în faţa legii.

În schimb ei, conducătorii, pot să facă următoarele fără a fi sancţionaţi:

-      să mă lase şomer.

-      să facă scumpiri încât să mor de foame.

-      dacă suntem bolnavi, să rămânem, eu şi cu ai mei, fără medicamente în spital şi să mi se îmbolnăvească copiii de SIDA.

-      să nu am căldură şi apă caldă în casă şi la serviciu.

-      să fiu furat de hoţi, iar când aceştia sunt prinşi să-i elibereze repede, din lipsă de probe.

-      să-mi lase copiii violaţi şi omorâţi de pedofili, iar ei, pedofilii, să primească pedepse mici, umanitare.

-      dacă fata îmi este răpită şi trimisă la turci, vinovaţii să fie eliberaţi repede, cu ocazia amnistiilor ce le oferă la câştigarea alegerilor.

-      să rămân cu buza umflată când băncile dau faliment, iar bruma mea de economii să nu o pot recupera. Dar în schimb, să plătesc datoriile făcute de firmele îmbogăţiţilor către bănci!

-      să nu mă despăgubească când casa este luată de ape, doborâtă de cutremur, arsă.

-      să-mi dea o pensie mică, încât s‑ajung să cerşesc în stradă.

-      să facă legi proaste, care să distrugă ţara.

-      să vândă tot ce se poate vinde din averea patriei la preţuri de nimic.

-      să se milogească în numele poporului, deci şi al meu, pe la toţi străinii, să-i linguşească şi să-i pupe peste tot, încât să mă scârbesc de mine însumi.

-      să nu reîntregească România, ci s-o lase a se dezmembra.

-      să înceapă un război în care eu să mor în glorie, familia să-mi fie nimicită, iar ei să depună cu fast, flori pe mormântul meu.

-      să se vaite că noi, oamenii, nu-i înţelegem şi nu-i apreciem la justa lor valoare, iar că ziarele îi critică în loc să îi laude.

-      în cazul când îmi manifest nemulţumirea, să fiu declarat: mincinos, manipulat, pus în slujba unor interese străine, destabilizator de ţară, spion, extremist, şovin, xenofob, ultranaţionalist, rasist, antisemit, antidemocrat, terorist, iar în final cauza tuturor relelor din România. Apoi să fiu băgat în puşcărie.

Şi pentru toate astea îmi iau sarcina ca, în plus, să-i aplaud şi să-i aclam ca prostul la mitinguri, sărbători şi vizite electorale.

Drept pentru care votez şi semnez azi, în zi de alegeri… 

(vezi continuarea după poză) 

  

Pentru a pune capăt unei astfel de stări am pornit iniţiativa expusă, sub forma unui Proces verbal prezentat mai sus.

Şi vă rugăm să îl mai studiaţi încă o dată, ca să înţelegeţi necesitatea apelului ce urmează.

ALEGĂTORUL

 

Obligaţii nu trebuie să aibă doar alesul ci şi alegătorul.

 

De ce? Pentru că, spre exemplu, un analfabet nu are cum să voteze în cunoștință de cauză, adică să știe să aleagă între candidați, să poată să studieze programele partidelor etc. Și chiar dacă o persoană este educată, dacă nu are totuși cunoștințe medii despre politică și despre justiție, sigur va fi ușor manipulabilă în timpul campaniilor electorale și nu numai, și nici ea nu va putea să aleagă responsabil și nici să-și cunoască cu adevărat interesele sale reale, benefice atât pentru ea cât și pentru societate. Dacă nu te pricepi deloc la automobile poți să afirmi că știi ce mașină trebuie să îți iei pentru tine și pentru familia ta? Sigur te va putea prosti orice vânzător de automobile. Și apoi te sui în ea punând în pericol viața ta, a familiei tale și a celorlalți participanți la trafic. De aceea este necesar ca la școală elevii să învețe de timpuriu legislație, noțiuni medii despre administrația de stat și de politică internă și externă actuală. Iar la final să dea un examen numai pe acest subiect. Dacă îl absolvă, va primi un permis de alegător și va avea dreptul să voteze. Fără discuție că toate celelalte persoane care nu au avut până acum în școală o astfel de educație, cum suntem noi cei care citim acest document, vor putea vota în continuare. Dreptul lor de vot nu va putea fi anulat. Dar viitoarele generații de tineri, copiii sau nepoții noștri, vor trebui să absolve cursurile de alegător, dacă vor dori să aibă drept de vot.

 

 (vezi continuarea după poză)

•  Pentru schimbarea Constituţiei şi a legilor ţării, în conformitate cu cele arătate, este nevoie de adeziunea şi sprijinul unui număr cât mai mare de cetăţeni. Mulţi politicieni şi oameni necinstiţi vor încerca să împiedice acţiunea pornită de noi, să o întârzie, să o falsifice sau să o denatureze. Dar în schimb, cu fiecare dintre voi, oameni simpli şi şi oneşti, care se alătură efortului nostru, victoria va fi mai aproape şi mai sigură.

• Iniţiativa şi ideile explicate în documentul de faţă aparţin Mişcării Legionare . Asta nu înseamnă că cei care ne vor susţine devin legionari sau simpatizanţi. Din contră, nu ne interesează coloratura politică a celor care se alătură acţiunii noastre. Pot să ne fie chiar şi adversari. Importantă este doar dorinţa lor de a schimba în bine legislaţia României. După cum se observă, în textul iniţiativei nu se face nici o referire la Mişcarea Legionară. Totuşi unii ne vor ataca propunerile pe motivul că ele provin de la legionari. Denotă că nu au găsit nici o greşeală la soluţiile noastre. În schimb ei doresc ca politicienii incorecţi să rămână nepedepsiţi. Şi atunci lovesc în noi, autorii proiectului, invocând pretextul că am fi extremişti. Aceasta este de fapt şi una din cauzele pentru care Mişcarea Legionară nu participă la alegerile din anul 2000. Să nu i se aducă vina că, prin iniţiativa respectivă, vrea doar să câştige voturi, nu să pună în practică soluţiile arătate.

Pe oamenii hotărâţi şi dornici de dreptate îi aşteptăm să se alăture acţiunii noastre. Numai astfel versurile lui Mihai Eminescu:

Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

Şi în două temniţi large, cu de-a sila să-i aduni,

Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!

îşi vor găsi în sfârşit rostul.

(vezi continuarea după poză)

- Menţionăm că Procesul verbal de mai sus nu reprezintă proiectul sau forma finală de lege, ci doar ideea legii, spiritul şi înţelesul ei. Proiectul de lege în sine va fi mult mai voluminos decât broşura de faţă. El va cuprinde şi necesitatea unui examen de alegător aşa cum am arătat mai înainte. Pentru început este necesară răspândirea iniţiativei şi căpătarea sprijinului populaţiei. De-abia apoi modificarea legislativă va putea fi susţinută şi impusă cu succes organelor de stat competente. Aşa că sugestiile şi ajutorul tău la difuzarea cât mai largă a iniţiativei sunt mai mult decât binevenite. Nu îţi spune în minte: „E foarte bună ideea, dar lasă c-or să lupte alţii pentru ea!” Trebuie să te implici, dacă iubeşti viitorul tău şi al familiei tale.

Să nu ajungi ca peste câţiva ani copiii tăi să te întrebe: „De ce nu ai făcut nimic când ştiai că se poate? Asta este Ţara şi Sistemul de Conducere pe care ni le oferi?”

Căci transpunerea în realitate a soluţiilor ce le propunem nu va avea drept efect doar pedepsirea politicienilor mincinoşi. Ea va aduce în funcţiile de comandă pe oamenii cinstiţi, capabili de efort şi dornici de muncă, încrezători atât în forţele lor, cât şi în potenţialul ţării. Legea îi va ţine la distanţă pe cei ticăloşi. În schimb îi va atrage, într-o concurenţă benefică, pe cei buni cu adevărat să conducă. Vom vedea organizaţii politice noi, cu şefi noi, cât şi o patrie înnoită. Iar cei vechi, cu păcate şi mai vechi ne vor rămâne în amintire doar ca un vis urât.

În numele comitetului de iniţiativă, -  Şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru

Informaţii la:

Mişcarea Legionară:

- Str. Iacob Negruzzi nr 1, Buc. (de la Gara de Nord, pe Griviţa spre Podul Basarab, a treia stradă pe dreapta).

-tel. 021.223.01.96; 0722.268.457

www.miscarea-legionara.net

http://www.gardalegionara.blogspot.ro/

 Fără să folosim un limbaj demagogic, reamintim că poporul este principalul deţinător al bogăţiilor ţării, atât cele individuale cât şi cele comune. În plus mai este moştenitorul propriei sale istorii, a unei culturi şi a unor tradiţii pe care nimeni nu are dreptul să le anuleze sau să le falsifice. Este, cu alte cuvinte, cel mai mare moşier. Când îşi dă moşia unor arendaşi, cum sunt guvernul cu parlamentul, şi în plus îi plăteşte bine, fără discuţie că are pretenţia de la aceştia să semneze un contract cu obligaţiile şi realizările ce le vor îndeplini. Iar dacă arendaşii încep să facă pagube, contractul trebuie anulat de moşier şi vinovaţii trimişi în puşcărie.

Este necesar să conştientizăm că fiecare dintre noi deţine o cotă parte din ţară. Şi nu exagerăm când spunem că valoarea cotei respective este imensă. În schimb sărăcim pe zi ce trece. Explicaţia o găsim în proasta administrare a cotelor noastre, deci a patriei şi în dorinţa unora dintre cei aflaţi la conducere de a se îmbogăţi cu orice preţ.

Am putea fi bogaţi cu toţii.

Depinde numai şi numai de noi.

(vezi continuarea după poză)

Cetăţeni,

În curând se pornesc iarăşi campaniile electorale. Indiferent dacă votăm sau nu, viitorii conducători or să-şi facă de cap timp de încă patru ani de zile. Uitaţi-vă la ei cum făgăduiesc câte în lună şi în stele: case pentru toţi, salarii şi pensii mai mari, noi locuri de muncă şi multe altele. Ne promit acum raiul pe Pământ, iar apoi…dezastru. Căci, fiecare angajament pe care şi-l iau faţă de noi, nu-i costă nimic. - Când veţi intra în cabina de vot, gândiţi‑vă că iar semnaţi un contract în alb, spre bucuria ticăloasă a aleşilor. Chiar dacă nu votaţi, contractul în alb devine şi aşa valabil întrucât cineva tot trebuie să conducă.

Candidaţii sunt conştienţi că nu pot fi traşi la răspundere pentru minciunile spuse, deoarece nu există încă nici o lege în acest sens.

Şi după alţi patru ani, dacă nu schimbăm Constituţia, ca să putem să‑i pedepsim, o vor lua de la început cu amăgirile.

Să punem capăt unei asemenea situaţii absurde. Veniţi alături de noi. Nu aveţi nimic de pierdut, doar traiul prost şi nemerniciile politicienilor.

(vezi continuarea după poză)

Clik: Conferinţă "Defectele Democraţiei"

Extrase de titluri ale articolelor apărute în ziarele anilor 1999-2000, cât şi citate din ziare.

Din „Ziua” 22.04.2000

Garda de Fier este hotărâtă să îndrepte defectele democraţiei

Legionarii militează pentru revizuirea Constituţiei

Legionarii nu vor candida la alegerile din anul 2000 dar vor lupta pentru responsabilizarea electoratului şi a candidaţilor, inclusiv prin tragere la răspundere civilă şi penală pentru nerealizarea angajamentelor luate în cursul acţiunilor electorale, a anunţat, ieri, în conferinţa de presă, şeful Mişcării Legionare, Şerban Suru. El a declarat că acţiunile Gărzii de Fier se vor reduce la răspândirea "noului concept numit democraţie contractuală", prin revizuirea Constituţiei şi a Legii partidelor politice, urmărindu-se "tragerea la răspundere a aleşilor".

Închisoare pentru politicienii care nu-si respecta promisiunile

Măsurile promovate de Legiune prevăd obligativitatea partidelor şi a candidaţilor care participă la alegeri de a prezenta populaţiei „un plan cu realizările” pe care se angajează să le ducă la îndeplinire în cazul câştigării alegerilor. Documentul va fi autentificat la notariat, iar de supravegherea respectării angajamentelor se vor ocupa „corpuri de procurori şi judecători”. Legionarii au gândit sancţiuni drastice pentru aleşii prinşi cu nerespectarea planului(...).

Examen de alegător

Planul lui Şerban Suru nu se limitează numai la sancţionarea aleşilor. El are în vedere şi responsabilizarea alegătorilor prin introducerea "examenului de alegător". Cetăţeanul trebuie să facă dovada unei minime culturi politice pentru a‑şi putea exercita dreptul de vot, susţine liderul Mişcării. "Votul este în acest moment cel mai idiot şi mai stupid contract cu putinţă", a arătat Suru, subliniind ca legionarii sunt decişi să îndrepte defectele democraţiei.

Ovidiu BANCHES - Ziua

Mişcarea legionară cere judecarea Puterii pentru prostirea alegătorilor.

- ziarul „Adevărul” 09.07.1999

Legionarii cred că parlamentarii uituci trebuie să răspundă penal.

- ziarul „Jurnalul naţional” 09.07.1999

(vezi continuarea după poză)

*

Aforisme despre adevăr

* Orice adevăr trece prin trei faze. Mai întâi este ridiculizat. Apoi i se opune rezistenţă înverşunată. Abia în faza a treia este acceptat ca fiind de la sine înţeles.

- Arthur Schopenhauer - filozof

* Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă.

- Herbert Agar - ziarist şi scriitor

* Un nou adevăr ştiinţific triumfă nu pentru că îţi convingi adversarii să creadă în el, ci pentru că apare o nouă generaţie căreia îi este familiar de la început.

- Max Planck - fizician

* Ai curajul să spui nu! Ai curajul să priveşti în faţă adevărul! Fă ce trebuie să faci! Aceasta e cheia magică a unei vieţi integre.

- W Clement Stone - afacerist şi mare filantrop creştin.

*

 „Preţul indiferenţei faţă de treburile politice este acela de a fi conduşi de oameni malefici.” - Platon

*

(vezi continuarea după poză) 

Clik: Conferinţă "Defectele Democraţiei" 

www.miscarea-legionara.net

http://www.gardalegionara.blogspot.ro/
Sediu: str. Iacob Negruzzi nr. 1, Sector 1, Bucureşti. Tel.: 0722.268.457

Defectele Democraţiei şi Remediile lor
SÃ NE PEDEPSIM CONDUCÃTORII 
 Ediţia II-a Editura Mişcării Legionare

2012 – Bucureşti          ISBN: 973-99293-0-3

Toate drepturile rezervate editurii. Tipărit la

PAVEL TRADING S.R.L. – Buc. Tel. 0722.268.457; 021.223.01.96

str. Iacob Negruzzi nr. 16, cod 011094, sector1.