joi, 22 ianuarie 2015

FALSA REBELIUNE LEGIONARĂ DIN IANUARIE 1941

- Chiar şi acum, la 25 de ani de la "revoluţie", de la căderea comunismului, încă mass-media în majoritatea ei, cât şi mulţi istorici şi, totodată, bine înţeles, comunitatea evreiască, încă mai vorbesc despre "Rebeliunea legionară" din 21-23 ianuarie 1941, când se spune că legionarii au omorât evrei, că i-au căsăpit la abator în Bucureşti etc. Nu există nici o dovadă a "crimelor de la abator". După venirea comuniştilor la putere în 1945, când la început, în anii '45-55, aparatul partidului comunist cât şi securitatea erau pline de alogeni, în speciali evrei, nici un legionar nu a fost găsit vinovat de moartea vreunui evreu.
 - Mai jos redăm un articol din ziarul România Liberă din care rezultă limpede cum a fost pusă la cale aşa zisa "rebeliune legionară" de către regimul Antonescu în colaborare cu Partidul Comunist Român. Comenatriile sunt de prisos.
  - Articol din România Liberă – 03.09.2003 - de Vladimir Alexe:
Convenţiile secrete de colaborare dintre comunişti şi regimul Antonescu din 1941
 Într-un comunicat dat publicităţii pe 25 august a.c., Administraţia Prezidenţială acuza ziarul israelian "Ha'aretz", citam: "Responsabilii redacţiei ziarului au comis o fraudă publicând un text prefabricat în redacţie, neaprobat de intervievat şi deci nemaiaparţinându-i acestuia din urmă, deformându-i spusele, ca şi poziţiile bine cunoscute ale preşedintelui Iliescu". Benzile audio, puse la dispoziţie de "Ha'aretz", dovedesc că lucrurile nu stau chiar aşa. Pe bandă, ILIESCU spune următoarele: "Eu am şi trăit aceste momente. Am avut prieteni evrei, iar tatăl meu, pentru că nu era numai împotriva evreilor această acţiune, împotriva comuniştilor... Deci cum să spun? Această represiune ii viza şi pe alţii. Dar holocaustul s-a referit nu numai la populaţia evreiască din Europa. ... în România evreii şi comuniştii erau sub semnul egalităţii".
Relativizarea holocaustului, întreprinsă de ION ILIESCU, include ideea că acesta a fost aplicat şi altor popoare, precum şi comuniştilor. "In România din perioada nazistă evreii şi comuniştii erau trataţi la fel. Tatăl meu a fost militant comunist şi a fost trimis în lagăr. A murit la 44 de ani, la mai puţin de un an după ce s-a întors". Ideea că în România sub regimul ANTONESCU ar fi existat şi un holocaust împotriva comuniştilor şi că tatăl său - ALEXANDRU ILIESCU - i-a fost victimă constituie o mare noutate, o răstălmăcire, o "rescriere" a istoriei de către preşedintele ION ILIESCU. A existat un holocaust împotriva comuniştilor în România sub regimul ANTONESCU?
       Convenţii secrete de colaborare
       Deşi istoria PCR include numeroase "pete albe" - sau fapte asupra cărora se păstrează tăcere în mod intenţionat -, colaborarea comuniştilor cu regimul ANTONESCU s-a materializat prin două convenţii secrete încheiate în 1941. Colaborarea aceasta, subliniem, a fost posibilă datorită efectelor pactului MOLOTOV-RIBBENTROP, care a funcţionat între 1939 şi 1941. Prima convenţie de colaborare între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat pe 11 ianuarie 1941 prin mijlocirea Serviciului Secret de Informaţii - SSI - reprezentat de comisarul PETROVICI şi de CONSTANTIN DAVID (evreu de origine -n.n.), care reprezenta Partidul Comunist din România (PCdR). Prin această convenţie, Partidul Comunist se angaja să participe la evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 prin acţiuni anarhice în cartierele evreieşti alături de poliţişti, derbedei şi hoţi. Comuniştii şi-au respectat angajamentele, aducând astfel o importantă contribuţie la consolidarea regimului ANTONESCU cu această ocazie. Participarea comuniştilor la devastarea cartierelor evreieşti din 20-23 ianuarie 1941 este însa şi astăzi un "tabu" pentru istoria PCR. şi nu înţelegem de ce. A doua convenţie între comunişti şi regimul ANTONESCU s-a încheiat în iulie 1941, după atentatul contra trenului "Patria", şi a fost semnată de EUGEN CRISTESCU, directorul SSI, şi ŞTEFAN FORIŞ, secretarul Partidului Comunist din România (PCdR) din acel timp. Prin această convenţie, comuniştii se angajau de a se abţine de la acte de sabotaj în industria de armament şi transportul feroviar pe perioada războiului. SSI-ul, la rândul său, se angaja să nu trimită pe front nici un comunist, care astfel ar fi ajuns să lupte contra lui STALIN şi a URSS. În al doilea rând, de a nu-i preda pe comunişti lui ADOLF EICHMAN pentru a-i duce în lagărele germane. Iar în al treilea rând, de a nu se opune "infiltrării" către Bucureşti a comuniştilor din ţară. În 1944, când a avut dovada colaborării lui FORIŞ cu regimul ANTONESCU, STALIN a ordonat o "epurare" masivă a comuniştilor din România, în primul rând a lui ŞTEFAN FORIŞ şi a colaboratorilor săi. Dar şi utilizarea pe mai departe a directorului SSI, EUGEN CRISTESCU. Asta pentru a mai vorbi de colaborarea mai veche din 1938 a comuniştilor cu "Frontul Renaşterii Naţionale", organizaţie carlistă.
Tatăl lui ION ILIESCU milita în cadrul "Komintern" pentru dezmembrarea României şi reîntoarcerea Basarabiei la URSS
     După patru ani petrecuţi în URSS (1931-1935), când a participat la Congresul al V-lea al PCdR de la Gorikovo, tatăl lui ION ILIESCU a fost "infiltrat" de sovietici în România, unde a militat pentru reîntoarcerea Basarabiei la URSS. A făcut parte din "grupul FORIŞ", aşa că este logic să tragem concluzia că a făcut politica acestui grup în anii războiului. ION ILIESCU avea pe atunci (născut în 1930) între 11 şi 14 ani. Chiar el recunoştea într-un interviu mai vechi că nu prea ştia ce făcea tatăl său în acest timp. ALEXANDRU ILIESCU a fost de mai multe ori în diverse "lagăre", în care venea şi din care pleca cu "intermitenţe". În recomandarea 10975 din 22 iulie 1955 a CC al PMR, prin care ION ILIESCU era "propulsat" pentru "Uniunea Internaţională a Studenţilor", cu sediul la Praga, se menţiona: "După 23 august 1944 (Ion Iliescu - n.n.) s-a înscris în UTC şi a activat în cadrul organizaţiei UTC a elevilor. A participat la diferite acţiuni ale partidului (la 15-16 ani! - n.n.). După autodizolvarea UTC a continuat să activeze în organizaţia tineretului progresist şi a UTM". Deci încă din adolescenţă ION ILIESCU a devenit un "propagandist". Astfel încât cunoaşterea adevăratei istorii a PCR-ului i-a rămas un capitol interzis. La 73 de ani însa, din motive de "populism" politic, ILIESCU "rescrie" istoria recentă cu o mare seninătate. Pe baza celor două convenţii ale PCdR cu regimul ANTONESCU se poate spune oare că în România a fost un holocaust împotriva comuniştilor, aşa cum o afirma ION ILIESCU?